Supa-crema de ciuperci

Cred ca e destul de corect ca prima postare a blogului sa fie fix asta, reteta mea de supa-crema de ciuperci. Reteta mea de acum de supa-crema de ciuperci. Prima pe care-am incercat-o a fost acum multi ani si era supa la plic. C-asa incepi in viata, cu lucruri marunte care se fac usor. Mi-a placut mult, i-am pus putin unt si am mancat-o cu branza si paine prajita.
Apoi, peste ceva timp, am descoperit-o in Sibiu – La Turn. Niste ani a fost, in opinia mea, cel mai bun lucru pe care-l puteai manca in tara. Recomandam tuturor si imi iau si astazi, de fiecare data cand ajung. S-a mai stins insa pasiunea, nu mai e ca la inceput.

Am mancat si multe variante proaste. Tot prin restaurante, unele dintre ele chiar cu pretentii, nu m-as fi asteptat. Am mancat si variante oneste, de catering.

Ce-mi place cel mai mult la supa asta e ca iti poate iesi in multe feluri, in functie de ce pui in ea si cum te descurci dupa, la reparatiile finale. Poate fi inchisa sau deschisa la culoare, groasa sau subtire, blenduita bine sau mai putin fin. Ciupercile fac majoritatea diferentelor astea, insa conteaza si supa de pui folosita ca baza, cantitatea de smantana sau daca punem sau nu lapte. Mi-am facut blog ca sa vorbim despre lucruri frumoase, asa ca nu ma voi gandi la variantele rele ale supei. Si zic sa-ncepem.

Ingrediente:

  • 700 grame de ciuperci champignon – eu am folosit mari, maro
  • 1,2 litri de supa stock de pui – am folosit-o pe a mea, imi fac constant pentru ca nu stiu de unde pot cumpara
  • 200 ml de smantana grasa si groasa – de data asta am luat varsata, insa merge excelent si cu smantana pentru gatit
  • un morcov mediu
  • 2 cepe medii – de regula pun ceapa rosie, asa am facut si acum
  • usturoi – 4-5 catei, zdrobiti cu lama cutitului si inca vreo 2-3 pentru crutoane, daca va place copt
  • 1 arderi iute rosu – bine-nteles, depinde de toleranta la iute, la mine-n casa e mare toleranta asta
  • 350 ml lapte
  • 100 ml vin alb sec – intra in reteta
  • vin rosu sec – suntem oameni, merge de minune
  • 100 g unt
  • un pumn de faina – necantarit, fix asa, cat sa bagati mana in punga si sa scoateti un pumn de acolo
  • sare, piper, cimbru, ulei de masline
  • parmezan sau alta branza maturata – e pacat sa nu punem, chiar e
  • paine pentru crutoane
  • rosii cherry – optionale, mie-mi plac la ornat dar si pentru ca dau putina dulceata

Cum facem:

In primul rand, trebuie spus ca din cantitatile astea va iesi destul de multa supa. Pregatiti niste vase mai maricele in care sa gatiti, vor fi in jur de 6-8 portii. Eu o fac intr-o tigaie mare, tip wok (insa nu wokul clasic, ci wok gros, doar forma si capacitatea il fac sa semene), si mai murdaresc si alte vase pe langa.

Tocam legumele. Morcovul rondele, ceapa grosier, ciupercile lamele nu foarte subtiri, ardeiul felii si usturoiul doar zdrobit, ca sa nu pierdem prea mult timp. Punem putin ulei de masline in tigaie, punem jumatate din unt si amestecam putin. Nu vrem sa se arda nici uleiul, nici untul. In ordinea in care se inmoaie si cu aproximativ 2 minute pauza intre ele, punem morcovul, apoi ceapa si la final ciupercile, ardeiul si usturoiul. Lasam pe foc mediu – dar amestecam constant – aproximativ 10 minute, pana cand ciupercile sunt moi. Cand suntem multumiti, punem faina si amestecam inca 1-2 minute, restul de unt, vinul alb sec si capac peste tigaie. Apoi mai lasam minim 10 minute la foc mic sau pana cand in tigaie distingem un sos de unt cu vin, destul de cremos.

O sa tot spun aici, pe blog, ceea ce mi-a spus si mie Giuseppe, primul bucatar profesionist cu care am intrat in contact. Eram in Italia, la un mini-curs de gatit. Folositi doar vin din care ati si bea. Notiunea de “vin pentru gatit” e gresita. Exista vin bun si bun prost. Banuiesc ca toti vrem sa bem vin bun. Pe ala trebuie sa-l folosim si la gatit, o facem pentru noi.

In timpul in care se fac legumele, punem supa de pui la incalzit, la foc mic. Nu trebuie sa clocoteasca, ajunge sa fie doar calda.

Tot acum putem pune rosiile cherry la cuptor, taiate in jumatati sau sferturi, cu putin ulei de masline, sare si piper. Depinde de cuptor ca sa hotarati cat le lasati, pentru mine-s destul de ok cam asa, adica dupa vreo 15 minute:

Urmeaza sa blenduim legumele – le trecem in vasul de blender, eu folosesc unul cu picior vertical. Cat mai fin, cu cat ne ies mai fine, cu atat e mai bine. Oricum vor arata urat in stadiul asta (zic doar asa, ca sa stiti la ce sa va asteptati).

Le punem inapoi in tigaie, focul este in continuare mic, si incepem sa incorporam din supa – cate un polonic, apoi amestecam. Acum e momentul sa punem si laptele. Eu il tin la temperatura camerei, asa ca va reduce si temperatura din tigaia principala. Ca urmare, dupa ce pun laptele pot adauga si smantana, fara sa ma gandesc ca se poate taia. Daca folosim smantana lichida pentru gatit e cu atat mai simplu.

Toata activitatea asta de amestecare a componentelor, legume pasate cu supa, cu lapte si cu smantana, ar trebui sa se intinda pe aproximativ 15 de minute, deasupra focului mic. Punem supa – amestecam, punem lapte – amestecam, punem smantana – amestecam, punem supa – amestecam. Condimentam cu sare si piper, tot in timpul asta, dupa preferinte. La final vom fi multumiti.

E o discutie aici, n-as vrea sa o pierdem din vedere. In unele retete se adauga si galbenus de ou. E bun, sigur ca da, insa complica putin lucrurile. Trebuie batut bine, incorporat usor – de preferat cand adaugam smantana, si atunci clar ar trebui sa folosim smantana lichida. 2 galbenusuri, in toata reteta asta, ar prinde bine la gust insa ar ingrosa putin supa. Plus ca trebuie sa fim destul de stapani pe ceea ce facem, nu vrem bucati de ou ingrosat in farfurie. Plus ca supa oricum va fi destul de groasa, de la smantana, parmezan, crutoane. Plus ca a doua zi – mai sus va spuneam ca va iesi destul de multa, sigur ramane si pentru a doua zi – va fi si mai groasa si chiar nu e cazul sa o lungim cu apa doar ca sa ne aducem aminte ca e supa, nu piure. Asa ca eu sar peste galbenusul de ou, insa nu invinuiesc pe nimeni care-l pune.

Ziceam si de crutoane: dupa ce scoateti rosiile din cuptor, bagati o tava cu paine in loc. Taiata felii de-un deget, paine din care va place, putina sare si putin cimbru pe deasupra, apoi ulei de masline din cel mai bun. Iar daca va place usturoiul, eu il pun taiat pe mijloc, in tava, cat sa se caramelizeze, sa lase si miros si sa iasa dulce. Vom repeta des asta aici, pe blog, cand vorbim de lucruri care se fac repede in cuptor: in functie de cuptor, verificati dupa 10 minute ca nu s-a ars nimic, apoi puteti sa va faceti o idee despre cat mai trebuie lasate.

Am mai pus, in farfurii, putina smantana, cateva dintre rosii si ardei iute, parmezan si cimbru pe deasupra. Si niste ulei de masline, are capacitatea de a face parmezanul ala usor topit – pentru ca-l punem fix cand supa e fierbinte – si mai bun decat e. Si scoate multe arome la suprafata.

2 thoughts on “Supa-crema de ciuperci”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *