Placinta alergatorului

Ideea placintei asteia mi-a venit intr-o duminica, dupa alergarea de grup saptamanala a Craiova Running Club. Dupa ce fugim, ramanem la un ceai, un suc, o bere sa ne povestim saptamana si sa ne mai relaxam putin.
O prietena ne-a facut, cu o seara-nainte, placinta cu spanac. Buna, greceasca. Si-n timp ce toti mancam, ma gandeam cum s-ar putea face mai buna treaba asta, ce i-as adauga. Apoi am zis un “STIU”, le-am explicat planul si mi-a ramas tema sa o fac.

E cumva inventia mea aceasta placinta. Sigur ca nu-i greu sa te gandesti ca la spanac poti sa pui si praz sau nucsoara rasa, asa ca in etapa de documentare am incercat doar sa ma asigur ca fix placinta mea nu apare inca din primele cautari pe google. Si am mai cautat si cum sa lucrez cu aluatul de foietaj, pentru ca mai facusem asta o singura data acum cativa ani, aveam indoielile mele. Dar e simplu.


Ingrediente:

  • 250 de grame de spanac congelat
  • 200 de grame de mazare congelata
  • 80-100 de grame de fasole verde congelata
  • 1 fir de praz
  • jumatate de legatura de marar – sau, daca va place, va invit s-o puneti pe toata
  • smantana pentru gatit – o cutie mica, 200 ml; daca vi se pare ca amestecul de legume iese prea lichid, puteti sa nu o puneti pe toata
  • 2 cuburi de unt – mai jos va arat la ce ma refer de fapt cand spun cub de unt
  • 20-30 ml de vin alb sec
  • branza de capra – 150 – 200 de grame, in functie de cat de gros veti vrea stratul de branza
  • cas de vaca – am ras un strat fin peste stratul de branza de capra
  • nucsoara – n-are sens sa insist, o consider obligatorie cand ma gandesc la spanac
  • aluat de foietaj – un pachet de 800 de grame, cu doua foi; va mai ramane si pentru niste pateuri
  • un ou
  • ulei de masline – o lingura
  • sare si piper – in functie de cat de sarata este branza, reduceti cantitatea de sare


Cum facem:

Am pus o tigaie la foc cu uleiul de masline si un cub de unt.

Am pus prazul si l-am lasat cateva minute, pana s-a inmuiat. Am adaugat legumele congelate. Am amestecat putin, doar cat sa nu ramana prazul pe fundul tigaii. Apoi le-am lasat in pace pentru vreo 10 minute.

In timpul asta, m-am ocupat de aluat. Am preferat aluat cumparat, e varianta mai usoara si sigura. Am intins una dintre folii si am taiat un cerc mare – am folosit ca forma oala in care urma sa pun placinta, are diametrul mai mare sus decat la baza, e perfecta. L-am intins putin pentru a-l subtia, n-am exagerat. Asta mi-a permis sa ridic suficient aluatul pe marginile oalei, cand l-am asezat.

In functie de vasul in care faceti placinta, puteti unge fundul cu putin ulei folosind o pensula. Eu fac asta din reflex – asa am citit ca se face -, desi in vasul in care coc aceasta placinta nu se lipeste nimic si n-ar fi nevoie. Am asezat aluatul pe fundul vasului, am ridicat marginile, apoi am facut o noua forma folosind o tigaie cu diametru mai mic.

Cand legumele incep sa se desprinda – le-am pus inghetate, erau in blocuri – si scade putin apa, punem restul de unt. Apoi vinul si smantana si amestecam bine. In functie de cat de lichida e compozitia, acum ne dam seama si cat urmeaza sa mai stea pe foc. In maxim 5 minute ar putea fi gata. Insa putem lasa mai mult, nu facem rau, mai ales daca amestecam cat sa fim siguri ca nu se arde nimic.

Acum e momentul sa adaugam si condimentele: radem nucsoara, punem sare si piper. Dar sarea o punem doar dupa ce gustam branza pe care urmeaza sa o folosim.

Asamblarea este simpla: cu o paleta scurgem cat mai bine legumele si le asezam peste prima foaie de aluat intr-un strat de aproximativ un centimetru. Apoi sfaramam cu mana branza de capra pe deasupra, dupa care radem un strat fin din casul de vaca. Adaugam a doua foaie de aluat, marginile celei de jos ar trebui sa fie suficient de ridicate incat sa ne permita sa o acoperim pe cea de sus putin, pe margine.

Batem oul – poate v-ati intrebat ce e cu el si de ce nu ajunge in compozitie. Il folosim doar pentru a unge placinta si a lipi foil de aluat intre ele. Apasam marginile cu o furculita, cat sa se imbine putin.

Cuptorul meu era pornit si incins bine. Este destul de vechi si nu coace uniform. Am tinut placinta inauntru 15 minute, am verificat-o si am lasat-o inca 5 minute cu focul pornit, insa am intors-o: partea care fusese in spatele cuptorului am trecut-o in fata. Am oprit focul si am mai lasat-o 2 minute inauntru. Am fost destul de multumit de rezultat.

Placinta pozata aici am dus-o la serviciu si am mancat-o impreuna cu colegii. Le-a placut, probabil pentru ca nu stiau ca i-am pus numele Placinta alergatorului. Data viitoare le voi duce Tarta semifondistului si incet-incet ii transform in sportivi. Zic sa incerc.

 

6 thoughts on “Placinta alergatorului”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *