Pasta aglio, pomodorini & mozzarella

Nu stiu daca exista vreo reteta in Italia cu numele asta (probabil ca exista), dar Aglio, pomodorini & mozzarella este titlul dat de catre mine unui preparat-inventie proprie. Inventie, in sensul ca am pornit de la o reteta de baza si am mai adaugat alte ingrediente, am mai si inlocuit unele cu altele, astfel incat sa spun ca imi apartine. Sunt insa convins ca exista cel putin cateva sute de italieni care au “inventat” reteta mea. Si explic si de ce cred asta: retata de baza este una provenita din “cucina povera” specifica sudului Italiei, la care am adaugat alte ingrediente specifice zonei respective. Ce inseamna “cucina povera” dincolo de denumire? Putine ingrediente (dar aromate), timp scurt de preparare, gust deosebit.
Pentru ca tot veni vorba de ingrediente, sa le si prezint, in cantitati necesare pentru 2 portii:

  • apa, sare de gatit
  • 200 g paste uscate, de preferat cele lungi
  • 8-10 catei de usturoi, de marimi potrivite
  • 1 ardei iute rosu
  • 150 g rosii cherry
  • patrunjel in cantitate destul de mare, asa cum se vede in imagine
  • 2-3 linguri de ulei de masline de calitate
  • 1-2 filete de anchois
  • 100 g mozzarella-cea pastrata in lichid si nu cea uscata

Fiind o reteta destul de rapida, cel mai lung timp de pregatire necesita fierberea pastelor. Asadar, in primul rand umplem un vas cu apa si il punem la fiert. In momentul in care apa fierbe, adaugam sarea. Un cliseu, asa cum exista multe prin Italia, spune ca apa trebuie sa fie sarata atat cat este si apa din Marea Mediterana. In schimb, nu adaugam ulei in apa, in niciun caz, asta fiind un cliseu balcanic. Tot ce trebuie facut pentru a evita lipirea pastelor intre ele este sa folosim paste de calitate si sa le amestecam, o singura data, in momentul in care incep sa se inmoaie. Cand sarea s-a dizolvat, adaugam pastele si le fierbem “al dente”, adica atat cat sa ramana foarte putin tari in interior. Sfatul meu este sa folositi paste italiene si sa respectati timpul de fierbere inscris pe ambalaj. Odata fierte, pastele se scot din apa in care au fiert si, foarte important, nu se trec prin apa rece (un alt obicei de pe la noi, total gresit).

In timp ce pastele se fierb, pregatim si sosul. In prima faza taiem usturoiul in felii subtiri (sau il zdrobim cu ajutorul cutitului), maruntim ardeiul iute, taiem rosiile cherry in jumatati. Iar cum mie nu-mi place sa arunc nimic, toc foarte marunt coditele de patrunjel, pe care le folosesc mai tarziu.

A doua faza a pregatirii sosului este coacerea. Punem uleiul de masline intr-un vas larg si semi-inalt, la foc potrivit, iar primul ingredient adaugat in ulei o sa fie filet-ul de anchois care o sa se topeasca efectiv in uleiul incins si o sa dea un gust si un miros deosebit preparatului. Imediat adaugam usturoiul, coditele de patrunjel taiate foarte marunt si ardeiul iute, le amestecam timp de 2 minute, dupa care adaugam rosiile, putina sare, apoi amestecam timp de 2-3 minute, iar in final punem cateva linguri din apa in care am fiert pastele. De ce apa? Pentru ca rosiile au nevoie de apa pentru o coacere mai rapida. Vom observa ca in maximum 5 minute mare parte din apa o sa scada, desi sosul ramane destul de lichid. E momentul ca peste toata compozitia sa aruncam pastele si sa amestecam, mentinand vasul deasupra focului. Sosul, initial destul de lichid, va fi imediat absorbit de catre paste. Adaugam frunzele de patrunjel maruntite, apoi mozzarella taiata cubulete, amestecam din nou, oprim focul, apoi acoperim si lasam sa se odihneasca timp de 2-3 minute, timp necesar ca mozzarella sa se topeasca. Ultimul ingredient adaugat este o lingurita de ulei de masline care va da pastelor un gust special, proaspat, venit direct de pe malul Mediteranei.

Personal, obisnuiesc sa acompaniez farfuria de catre un pahar de vin rosu, dar foarte bine se potriveste si un rosé aromat.
Pofta buna!

Guest post by Alin G. Iliescu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *