Prin restaurante – Il Forno Pub&Grill

In weekendul trecut am fost la o noua intalnire a bloggerilor din Craiova. Partea frumoasa a fost ca intalnirea – meet-ul, trebuie sa ma obisnuiesc cu termenii – a fost centrata in jurul mancarii, asa ca n-am putut refuza invitatia la Il Forno.
Ma gandesc de ceva vreme ca mi-ar placea ca anul acesta, in special vara aceasta, sa merg la cat mai multe restaurante din oras si sa incerc cat mai multa mancare – pe langa distractie, cred ca va fi si utila experienta, de multe ori am impresia ca imi scapa lucruri bune care se intampla in Craiova. Asa ca vreau sa incerc, sa descopar si sa invat mai mult decat ce stiu acum despre locurile in care se mananca, sa vad bune si rele, sa ma bucur de toate si sa le pot spune si altora. Imi imaginez ca gasesc restaurante micute, ascunse pe stradute, pizzerii cochete sau puburi unde te-ncadrezi repede in atmosfera placuta, te simti, mananci si bei bine – imi imaginez ca exista si in Craiova locuri ca cele pe care le cautam in concedii, doar ca sunt nedescoperite.

Sunt obisnuit cu cladirea in care este acum Il Forno inca de mic – e cladirea copilariei mele: acolo a fost multa vreme Policlinica de pediatrie, iar eu eram mereu bolnav cand eram mic 🙂 Arata mai bine acum. Sunt multe lucruri care-mi plac acolo: nu este la strada, e intr-o zona linistita, are o curte mica – deci terasa va fi ideala -, e luminat bine inauntru – cred ca asta inseamna atmosfera cozy, fara pretentii prea mari, ma relaxeaza.

Degustare culinara

Modul in care am descoperit restaurantul si ce poate oferi – invitatie cu grupul, meniu prestabilit pe care  nu il cunosteam dinainte – nu e favoritul meu. Pentru mine, frumusetea e atunci cand ne gandim ce combinatii putem incerca, luam cat mai multe feluri pentru a gusta din fiecare, vorbim despre mancare si posibilitatile pe care ni le ofera meniul. Atunci are mult farmec asteptarea mancarii.

Mancare buna, perfecta pentru pub

Primul fel, un platou Antipasto, mi se pare ca ar trebui sa se gaseasca in meniurile majoritatii puburilor. Bine-nteles, cu variatii si imbunatatiri. Platou de baza, a avut cateva  produse care se combina bine, cum ar fi prosciutto crudo cu bruschette simple, cu rosii si mozzarella sau branza feta cu ardei copti.
Toata lumea a fost impresionata de hummusul cu ardei copt. Mie nu mi-a placut, mi s-a parut ca n-avea tocmai esenta hummusului – gustul de pamant. Parea ca nautul nu s-a intalnit acolo cu tahini, i-as fi pus mult ulei de masline, avea nevoie de boia iute si iaurt, mergea cu masline verzi, nu negre.

Antipasto misto

A urmat pizza – Pizza Milano Forte. Mi-a placut mult, are blat moale, e picanta, nu foarte aglomerata, astfel ca se simt bine ingredientele. Mi-ar placea ca toate sortimentele lor sa fie facute la fel.

Pizza Milano Forte

Felul principal a fost Maiale alla cacciatore si m-am bucurat ca a fost asa, pentru ca in sfarsit a inceput sa se vorbeasca despre mancare, cu povesti si explicatii.
Carnea de porc – de purcel, de fapt – a fost facuta bine, moale si cu gust. Sosul a avut cam tot ce trebuie sa aiba un fel “alla cacciatore”, cam ce se gaseste de vanat prin padure: ceapa, ciuperci, ardei, masline, sos de rosii, sper ca si vin rosu si dafin. Ba chiar a avut si in plus, pe farfurie erau si rucola si cateva rosii cherry facute putin pe grill.
M-a surprins alaturarea cu cartofi copti – m-as fi asteptat cel mult la piure de cartofi, de regula felul asta se mananca cu paine taraneasca, cu mult miez moale si coaja crocanta, ca sa poti intinge linistit in sos. Insa a fost foarte bine asa, mi-au placut mult cartofii. De fapt, m-au dat pe spate. Nu cred ca am mai mancat in vreun loc cartofi noi facuti atat de bine.

Maiale alla cacciatore

Am avut si desert – Apple Crumble cu inghetata de vanilie. Din pacate, desertul asta nu e ceva de care eu sa am nevoie in viata. Crumble-ul a fost facut din fulgi de ovaz (sau musli?),  destul de neinspirata alegerea de a transforma un preparat altfel foarte simplu si bun prin “artificiul” acesta. Dar banuiesc ca e vorba doar de gusturi, reactiile celorlalti au fost foarte bune.

Mi-a placut la Il Forno, e un loc pe care il pot recomanda linistit, cu incredere ca nu gresesc. Astept vremea teraselor si, pana atunci, imi notez optiunea pentru pizza comandata atunci cand imi e lene sa gatesc.

4 thoughts on “Prin restaurante – Il Forno Pub&Grill”

  1. Salut,
    Încă odată mă bucur că te-am cunoscut și tare mă bucur că am putut să descopăr blogul tău. Mișto conceptul!

    Apropo ca un sfat, îți recomand să pui și butoane de share pe social media, pentru că articolul ăsta merită să fie cât mai distribuit!

    Cu respect,

    1. Mersi mult, ma bucur ca iti place. Si mie mi-a placut la voi. Si-mi place sa cunosc oamenii 🙂

      Butoanele alea de social media sunt pe lista de “To Do”-uri, impreuna cu alte cateva chestii care-i lipsesc flagrant blogului meu. Dar heh, e timp 🙂 Mersi de sfat, voi incerca sa grabesc.

  2. Nici nu stiam de locul asta, desi este peste drum de mine :). Mi-ai facut pofta, o sa le incerc preparatele cat de curand pt ca sunt fan eatalian food.
    Keep up the good work!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *