Coquelet marinat, facut la rotisor

M-am tot plans in trecut ca, din cauza cuptorului vechi si care nu se incalzeste uniform, nu reusesc sa fac anumite lucruri asa cum mi-as dori. De fapt, asa cum ar trebui. Unele preparate au timpi si temperaturi clare de coacere/pregatire la cuptor, ceea ce pentru mine se traducea in “foc mediu”, apoi, dupa primele 15-20 de minute, verificam constant sa nu se arda.
Am zis sa schimb treaba asta, fiind frustrat mai ales de faptul ca nu reuseam sa fac niste cartofi simpli, la cuptor. Ce vorbesc?, de fiecare data cand incercam sa fac cartofi la cuptor ajungeam cumva la repararea cartofilor stricati la cuptor. Ai mei m-au iubit si-asa si au mancat orice-a iesit de acolo, din atelier, insa n-am mai suportat eu incertitudinile. Asa ca am luat un cuptor electric – nu e foarte scump, ocupa suficient spatiu incat sa fie enervant, sa te impiedici in el  si sa sperie cainele, insa cred ca vom face treaba buna impreuna. Si-am inceput testele, asa ca trebuie sa scriu ca sa nu uit ce fac 🙂

M-am gandit la coquelet marinat, imi place carnea alba si, gatit atent, va fi foarte fraged, cu gust si textura de pui de tara.

Ingrediente pentru marinada:

  • doua linguri de otet de orez
  • sare, piper si boia afumata – cam o lingura rasa din fiecare
  • doua linguri de mustar Dijon
  • o lingura de peltea sau miere – pelteaua este lichida si dulce, imi place cum se combina in marinade
  • 4-5 linguri de ulei de masline – din cel bun
  • o lingura de sos de ardei iute sau dulceata de ardei iute
  • putin ghimbir ras sau jumatate de lingura de praf de ghimbir
  • optional, un mix de condimente pentru carne de pui – poate contine oregano sau maghiran, turmeric, rozmarin, important ar fi sa nu contina sare; se poate sari fara probleme peste acest mix.

Ingrediente:

  • un coquelet care va trebui decongelat – daca gasiti proaspat, se usureaza munca
  • 7-8 cartofi albi, mici
  • o capatana de usturoi
  • sare, piper si boia iute – dupa gust, pentru condimentarea cartofilor
  • 200 ml de vin alb sec
  • o lingura de untura de porc – eu am gasit untura de mangalita, imi place sa o folosesc, insa putem inlocui cu unt sau ulei
  • optional, inca un pahar cu apa
  • cimbru, coriandru verde, cateva frunze de roinita si rozmarin proaspat, putin marar
  • 1 fir de ceapa verde si unul de usturoi verde
  • ardei rosu iute

Cum facem:

Lasam, cu o seara inainte, coquelet-ul la decongelat. Ideal, decongelarea se face in frigider, peste noapte. Eu n-o sa ma plang acum ca nu avem nici frigider bun, ci ca avem frig in casa – l-am lasat afara, e cam acelasi lucru.

Intr-un vas destul de incapator amestecam bine ingredientele pentru marinada, punem coquelet-ul, il ungem pe toate partile si il lasam, acoperit cu o folie de plastic, cateva ore la rece – pe masa din bucatarie, in cazul meu.

Incingem cuptorul la 200 de grade, 10 minute.
In tava cuptorului punem cartofii curatati si taiati in jumatati, bucati suficient de mari cat sa nu se usuce. Punem si capatana de usturoi, taiata brut, pe jumatate. Amestecam cu sarea, piperul si boiaua, punem untura, turnam vinul.
Puiul il punem deasupra, fixat bine pe tapusa rotisorului. Inainte sa inchidem, il mai ungem o data cu putina marinada.

In prima faza, am setat cuptorul la 30 de minute si am pastrat temperatura de 200 de grade. Am zis ca verific eu dupa – din obisnuinta, dar si sa invat de ce temperaturi e nevoie.

Intre timp, putem toca cimbrul, coriandrul, rozmarinul, roinita, mararul, ceapa si usturoiul pentru a le avea la indemana.

Acum va reiesi ca nu doar nesiguranta m-a facut sa setez timpul initial la 30 de minute, ci si experienta in reparat 🙂 Am deschis cuptorul, am uns din nou coquelet-ul cu putin din marinada ramasa, am turnat apa in tava cartofilor pentru ca lichidul secase si incepeau sa se lipeasca.
Am inchis cuptorul pentru inca 20 de minute. Apoi am adaugat si ingredientele tocate mai devreme, le-am amestecat bine cu cartofii, am mai pus foarte putina apa, am dat temperatura la 230 de grade si am mai lasat 5 minute.

Mi-au iesit unii dintre cei mai buni cartofi de pana acum – partea buna e ca sunt convins ca se poate mai mult, trebuie incercat. Legumele si verdeturile nu s-au ars, au ramas pline de consistenta si gust. Am avut si sos in tava. Am avut si usturoi copt, moale si dulce, dintr-ala care se topeste si se intinde ca untul. Iar coquelet-ul a fost facut perfect, dar la el aveam prea putine emotii.

Am mai facut o poza, am mai pus niste coriandru verde tocat grosier, apoi am trecut la mancat direct cu mana, din farfurie. Cu paine alba si moale. Si dupa, din cateva resturi adunate de prin tava si de pe oase, mi-am facut un sandvis.

Cred ca, pentru un pranz de weekend si in varianta eleganta, ar merge cu un vin alb sec. Dar n-as miza doar pe asta, vad bine si o bere bruna, cu arome de cafea si ciocolata, rece si cu spuma, pusa langa. Pana la urma, oameni suntem si important e sa ne placa noua.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *