Branzeturi cum se cuVin – Cramele Rotenberg si Delaco, la Marmara

Am fost la editia a doua a degustarilor de branzeturi si vinuri – Branzeturi cum se cuVin. A doua pentru mine, altfel acesta a fost episodul 21 al serialului. Toata treaba s-a consumat la restaurantul Marmara si, acum, vinurile au fost de la Cramele Rotenberg.

De data asta a fost putin altfel pentru mine, am fost implicat putin mai mult in eveniment si nu stiu daca asta mi-a facut bine sau rau, cert e ca m-a bucurat si m-a lasat cu si mai multe intrebari despre vinuri si mancare decat aveam pana acum. Dar sunt intrebari bune, asa ca ma voi bucura cand voi da de raspunsuri.
Daniel m-a invitat la o pre-degustare a vinurilor, adica un fel de sedinta tehnica la care s-au stabilit si asocierile dintre vinuri si branzeturi. Asa ca noi, cu cateva seri inainte, am baut din vinurile alea si-am vorbit despre ele, ne-am gandit cu ce-ar merge langa si cum sa le potentam aromele. Spun ca noi am facut toate astea ca sa m-alint, eu eram doar pe acolo, gustam din vinuri si stateam cu urechile cascate la discutiile dintre Daniel, Alin si Narcis – adica organizatorii: Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro, plus un somelier simpatic (Narcis este somelierul care a prezentat prima degustare la care am luat eu parte si care – cumva, candva – alerga, asa ca banuiesc ca vom mai avea treburi de invatat unul de la altul).
M-am simtit ca un copil pe care-l invata bunicul sa joace table in casa si, dupa un timp, il ia si afara, sa vada cum e la adevaratele table jucate in cartier. Entuziasmul meu era mare, dar mi-am dat seama repede ca e mai bine sa ma temperez, sa tac si s-ascult. Nu orice 6-6 e util cand joci cu batranii cartierului, te fac din experienta, ca la teatru, si-ti striga inca de la mijlocul liniei ca ai pierdut partida 🙂 Glumesc, desigur, baietii sunt foarte de treaba, stiu multe despre mancare si vinuri, am ras mult si-am vorbit deschis, am analizat posibilitatile de asocieri si adaugari de elemente ajutatoare, care sa puna in valoare atat vinurile, cat si branzeturile – ei.

Asa am ajuns la combinatiile prezentate in seara evenimentului:

  • Blanc de Merlot, Menestrel 2017 Havarti Delaco D’Exceptie, covrigei
  • Rosé Rapsod 2017 + Brie au Bleu Ile de France
  • Merlot Menestrel 2015 + Emmentaler Delaco, mar si merisoare, cu sare afumata
  • Merlot Notorius 2014 + Cascaval Delaco si covrigei
  • Merlot Emeritus 2013 + Grana Padano Delaco D’Exceptie
  • Merlot Primus 2013 + Danish Blu Extra Creamy Castello

6 vinuri, toate din soiul Merlot, vinificat in stiluri diferite – niciunul dintre ele nu a semanat cu celelalte. Vorba aia batraneasca, unul mai bun ca celalalt, se potriveste bine. Eu as spune unul mai bun ca celalalt si toate mai bune ca Rosé-ul, pentru ca nici de data asta n-a reusit sa ma convinga. Partea buna e ca se pare ca sunt dispus sa continui sa-l incerc, adica poate sa stea linistit – n-am prejudecati prea mari. Probabil sunt inca needucat in ce priveste vinurile.

Cum a fost:

Restaurantul Marmara – Turkish Cuisine – imi place mult, ma bucur ca avem in oras ceva cu specific, unde poti incerca feluri de mancare pe care altfel nu le-ai cunoaste. Se gateste foarte bine, locul este foarte frumos amenajat, elegant, atmosfera e mereu placuta si linistita. E in top 3 pentru mine, la restaurantele din oras.
Eu si Vlad, insotitorul meu, am hotarat sa mancam multe feluri de mancare, sa gustam din cat mai multe – asa fac pofticiosii si asta e una din placerile mele, mancatul “la comun”. Asa ca ne-am luat o lipie turceasca – Tirank -, hummus cu muguri de pin, o salata de masline extrem de bine condimentata si pe care am facut-o picanta punand doar piper – Zeytin Salata -, rulouri cu branza si un fel principal, un mix de carne de vita si miel cu legume, coapte intr-un vas de lut – Kiremitte Et.
Totul a fost excelent si felurile alese cereau vin.

Somelierul Florentin Picu, reprezentant al Cramelor Rotenberg, ne-a vorbit mult despre fiecare vin, modul in care se obtine, modul de maturare, invechire si depozitare al vinurilor. Am aflat ca vinurile rosii seci vechi, din 2013-2014, au nevoie de minim 8 ore pentru a sta la aerat, cu sticla deschisa, inainte de a fi servite in mod optim. Acum au fost lasate sa in decantor inca de la inceputul evenimentului.

Spatiul in care a avut loc degustarea – crama restaurantului Marmara – mi s-a parut prea mic pentru numarul de persoane. In plus, pentru ca eram destul de inghesuiti si fiecare dintre noi avea nivelul lui de percepere a evenimentului, s-a creat o agitatie care a facut sa nu se inteleaga multe din informatiile oferite de Florentin si Alin.

Ce mi-a placut:

Inca de la pre-degustare, vinul meu favorit a fost Emeritus. Am facut asa cum spun somelierii, am rotit vinul in pahar si l-am lasat sa-si scoata aromele la iveala, mi-a placut extrem de mult mirosul – duce cu gandul la visine coapte foarte bine sau fructe negre de padure. Mi s-a parut un vin corpolent, robust, cum imi plac vinurile rosii.
Initial l-am incercat alaturi de un preparat cu carne din vita si miel, ceapa si rosii si a mers de minune. Cred ca se potriveste mancarurilor “curajoase”, grele dar nu neaparat grase.

La eveniment a fost combinat cu branza Grana Padano. Combinatie directa, cu tupeu, fara niciun fel de artificiu – uneori n-ai ce sa mai faci.
Cand ne-au fost aduse platoruile cu branza, un domn care statea langa mine a intrebat ceva de genul “Asta ce e, parmezan?”. M-am simtit cumva dator sa-i explic, de data nu doar ca sa ma alint, ci si pentru ca vazusem ca la noi nu ajungeau multe bucati din povestile lui Alin despre branzeturi, diferentele dintre Grana si Parmigianno. I-am povestit despre zona din care provin ambele si zona specifica fiecareia dintre ele, despre cum localnicii tin, fiecare, la denumirea lor si se simt jigniti daca faci confuzie, despre maturare, tipul de lapte din care sunt facute, iarasi maturare si diferentele de durata care duc la diferente intre cantitatile produse si, in final, la diferenta de pret dintre ele.

S-a confirmat si de catre Alin, cam asta ar fi: Grana Padano e o branza facuta in nordul Italiei, in bazinul raului Po, din lapte de vaca nepasteurizat. Are textura granulata, iar asta impreuna cu zona de provenienta ii dau denumirea: grana inseamna granulat iar padano inseamna “de la raul Po” (Pa, Po – in latina raul se numea Padus, asa se explica diferenta). Se matureaza minim 9 luni si, pe masura ce perioada creste, se schimba culoarea si textura – se intensifica nuanta de galben, devine mai granulata, sfaramicioasa si apar mici cristale albe. Perioada optima de maturare este de 2 ani. Gustul – aici decide fiecare ce simte, pe mine ma duce cu gandul la nuci si alune prajite in unt.

S-a terminat?

Daniel imi spusese, la prima mea participare, ca mereu castiga un nou venit tragerile la sorti de la finalul evenimentului, atunci cand trebuie sa votam combinatia favorita. Data trecuta mi-am castigat Merlot-ul iar acum, pentru ca am inteles ca nu puteam fi din nou la prima participare, am venit insotit de persoane care nu au mai fost. Am zis sa m-asigur si bine-am facut, prietenii mei Vlad si Maria au castigat fiecare combinatia favorita, adica Emeritus + Grana si Notorius + cascaval.
Am terminat seara in stil de tineri rebeli, band o sticla de vin din cele mai bune (am desfacut Notoriusul, l-a sacrificat Maria) in scara blocului, la mine, din pahare de plastic. Dar nu cred c-am gresit, ne-a placut si ne-am simtit bine, am respectat vinul chiar si-asa, ne-a tinut impreuna.

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *