Hummus – pe scurt, sa iasa bun

Nu-s multe de spus la hummusul asta, poate doar sa ne certam putin legat de modul in care-i scriem denumirea, pentru ca e si varianta cu un singur m. Altfel, lucrurile sunt cat se poate de simple: trebuie sa aiba gust de pamant, sa fie condimentat si sa ne bucure, sa ne faca ziua mai frumoasa.

As merge pe cateva ingrediente clasice, pe care le-am vazut in mai toate retetele si in restaurantele in care am avut norocul sa nimeresc variante bune, insa credeti-ma cand va spun: e unul dintre felurile de mancare ce permite imaginatiei noastre cele mai frumoase jocuri cu condimentele.

Ingrediente:

  • Naut – eu folosesc la conserva si nu am vazut niciun fel de problema in asta, in functie de cat vrem sa facem, putem pune una sau doua cutii;
  • Tahini – cam doua-trei linguri la o conserva de naut, se poate ajusta usor dupa; cautati gustul ala de pamant, se va combina bine de tot cu ce urmeaza;
  • usturoi – un catel mare pentru o conserva de naut;
  • zeama de la o jumatate de lamaie;
  • sare;
  • muguri de pin – o lingurita la o conserva de naut;
  • boia de ardei dulce/iute – dupa preferinte;
  • nucsoara rasa – nu multa, un varf de lingurita;
  • chimen si chimion – maxim jumatate de lingurita rasa din fiecare pentru o conserva de naut folosita;
  • ulei de masline;
  • piper – aici suntem la liber, insa va sfatuiesc sa incercati sa dati aromele din altceva, chiar merita.

Ingrediente aditionale – ce-mi place mie:

  • coriandru verde, proaspat tocat
  • patrunjel verde;
  • frunze de fenicul;
  • seminte de susan alb sau negru;
  • piper alb, piper rosu – macinate;
  • iaurt – de capra;
  • masline verzi;
  • tulpina de telina;
  • si mai mult ulei de masline;
  • ardei gras;
  • salata de ardei copti;
  • parmezan;

Cred ca ati prins ideea, cu hummusul asta merge, in principiu, cam orice.

Cum facem:

Punem la incins cea mai buna tigaie de inox pe care o avem, pe foc mare. Punem in ea 2-3 linguri de ulei de masline – depinde si de cat de mare e tigaia, dar incercam sa ii acoperim fundul pentru ca nu vrem miros de ars in casa. Lasam 2 minute, aruncam catelul de usturoi zdrobit sub lama cutitului. Il invartim un minut, pana se coloreaza pe ambele parti. Aruncam si lingurita de muguri de pin, dam imediat focul incet pentru ca uleiul este deja foarte incins, mai lasam maxim un minut – cam cat sa prinda putina culoare si mugureii astia – si oprim.

In vasul blenderului turnam nautul din conserva cu aproape toata zeama – eu zic ca daca aruncati 2 linguri pline de zeama dintr-o conserva e bine. Punem tahini. Punem catelul de usturoi si zeama de lamaie, sare dupa gust. Daca vrem, dar eu zic c-ar fi bine ca de data asta sa nu vrem, pentru a ne bucura de celelalte gusturi, punem si piper. Amestecam in blender pana ajungem la rezultatul dorit, crema aia nu neaparat fina, dar care te face sa vrei sa intinzi cu o paine buna in ea. Cum spun eu, un fel de fasole batuta arabeasca. Gustam si reglam – dupa preferinte – partea de tahini: mai punem, daca e cazul, ca de scos ar fi putin greu.

Atat ar fi. Avem hummus. Mai departe, tine de fiecare – ornare, emancipare, integrarea hummusului in societate: folosim neaparat boiaua, mugurii aia de pin prajiti, nucsoara rasa, chimenul si chimionul. Eu am vazut ca, in cele mai bune locuri in care li se se da hummus oamenilor, nu se amesteca toate. Se pun pe zone, astfel incat fiecare persoana care va manca sa poata lua de unde-i place si sa incerce mai multe combinatii de gusturi. Ma scuzati ca tip si scriu cu bold, dar cateodata complicam atat de mult procesul asta simplu al mancatului, incat cred ca e cazul ca macar la hummus sa se ia niste masuri.

Puneti coriandru! Si s-aveti, pe langa, cea mai buna paine pe care o gasiti – veti vedea, nu va-nvat gresit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *