Pe la terase – Vegarten din nou

In weekendul care tocmai a trecut am gatit din nou vegan, pentru inca o editie VeGarten. Evenimentul pare sa ia amploare in Craiova, din discutiile cu cei implicati direct in organizare intelegand ca acum au fost cei mai multi vizitatori.
Ceea ce am remarcat eu este ca au fost sigur dintre cele mai variate categorii de varsta, plecand de la copii mici-mici (un fel de baby carrots, asa). E de bine.

Cu cateva exceptii de legume din conserva, am gatit folosind doar produse luate de la doamna mea din piata, care le creste in curtea din Isalnita.
De data asta n-am mai facut hummus, am incercat sa fac alte improvizatii, pentru ca ma gandesc ca si veganii sunt tot oameni, trebuie sa manance si ei mai variat.
Mi s-au cerut retetele si s-au golit castroanele, ceea ce banuiesc ca nu poate fi decat de bine.

Salata de varza acra cu rosii uscate

Nu stiu daca tuturor le-a placut, insa pe cativa i-am surprins sigur cu combinatia dintre varza acra si rosiile uscate, care sunt putin dulci. Am vazut eu cum se duceau si-si mai puneau.
N-a fost mai nimic de facut, in afara de taiat cat mai militareste posibil si varza, si rosiile, si amestecat. Am mai pus doar niste boia iute, piper, ulei de floarea soarelui dintr-ala de-al bun si chimen. Si-am mai amestecat putin.

Supa-crema de legume

Am plecat de la ideea unui gazpacho, insa pentru ca am avut legume multe si variate, intre care vanata era majoritara, a iesit un mix.
In timp ce gateam, incepuse sa miroase atat de bine incat mi-a fost mila sa-l mai lungesc cu apa, ca urmare nici macar supa-crema n-a fost, ci un piure putin mai lungit.

Am pus la calit cativa morcovi si o radacina de telina, tocate cat va lasa inima. Am adaugat jumatate de cana de apa si am acoperit, sa se inmoaie bine. In timpul asta am taiat grosier vreo 4 vinete si un dovlecel si le-am pus in oala (o oala mare si incapatoare). Am oparit cateva rosii (1kg si jumatate, cam asa) si le-am decojit. Le-am zdrobit in mana si le-am pus si pe ele in oala, cu toata zeama ce a decurs din operatia asta.
Am mai pus o cana de apa, cat sa se poata inabusi si inmuia bine,  am acoperit din nou. Cand mi-a placut ce-a iesit, am pus ardei iute, coriandru si frunze de fenicul maruntite bine si-am inceput munca de jos, la blender – blender vertical, pe care l-am bagat direct in oala si cu care m-am chinuit vreo 10 minute sa pisez totul cat sa iasa fin.

Am mai lasat putin pe foc si am facut reglajele de sare, piper, cimbru si rozmarin. Si se mai poate pune orice stiti ca merge cu rosii sau cu vinete.

La fiecare event am avut impresia ca mancarurile la care se munceste cel mai mult sunt cele mai putin apreciate, iar aici era sa fie la fel. Pana cand cineva a avut ideea de a combina orezul unei alte fete cu supa mea si-a obtinut un fel de curry. Am facut si noi cateva portii de genul asta dupa si rezultatul a fost ca am terminat si orezul si supa.

Salata cu couscous

Simplu si rapid, a avut culoare, textura si gust senzational.
Couscousul se face super usor, am turnat apa fiarta peste el – proportia e de 1 la 1, dar e indicata si pe pachet – si am acoperit. Am lasat 5 minute, l-am amestecat putin sa-l fac fluffy (asta e termenul lui Jamie).

Am scurs o conserva de fasole neagra, doua de fasole alba, una de porumb dulce si le-am pus intr-un vas incapator. Am tocat niste rosii, am tocat marunt coriandru, am stors o lamaie, am pus couscous-ul, sare si piper, am amestecat.

Esecul personal, reusita zilei – Placinta de cartofi cu linte

Initial voiam sa fac niste chiftele din cartofi cu linte – n-au iesit, nu s-a putut, asta e nivelul, nu s-a dorit sa se incerce prea bine etc., glume sunt multe. Le-am bagat pe primele la cuptor si, cand le-am scos, erau ca un fel de intinsatura in tava. Asa ca a trebuit sa repar si sa improvizez.

Am fiert cartofi pana la consistenta din care ar putea iesi piure. Am fiert linte rosie, are nevoie de maxim 15 minute ca sa se faca – as spune ca in 10 minute, la foc mediu, e numai buna. Am amestecat lintea rosie cu cartofii si am facut piure. Am scurs o conserva de linte maro si am adaugat-o in tava, impreuna cu o lingura de faina de hrisca. Am pus si coriandru tocat marunt, sare si piper, putin tarhon si cateva frunze de fenicul tocate tot foarte marunt. Am amestecat bine, am intins in tava si am bagat la cuptorul incins la 190 de grade cam 15-16 minute, apoi am lasat-o tot acolo sa se pastreze calda si sa capete crusta.

Atmosfera a fost super, ca intotdeauna. Au venit si colegii mei de la clubul de alergare, pentru ca sportul si mancarea buna merg mana-n mana.

La intoarcere, plasele au fost usoare – toate vasele erau cam goale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *