Pe la terase – Vegarten, povestile continua

Fiecare eveniment din seria Vegarten pare sa aiba o poveste a lui.
Povestea ultimului incepe simplu si usor trist pentru mine: raman fara titluri pentru postarile de pe blog, asa ca de data viitoare voi trece in denumire data in care a avut loc evenimentul. Tristut spuneam, da? 🙁

Norocul meu este ca se continua fericit. Incep cu ce mi-a placut cel mai mult: cateva fete, pe care eu le cunoscusem la alergare acum vreo cateva veri, au venit cu caserolele si tacamurile proprii, pentru a evita sa consumam gramezile alea de plastic formate din farfurii, furculite si linguri de unica folosinta. Le citez: “Zero waste!”. Minunat! Mi-ar placea daca le-ar prelua cat mai multi exemplul.

Apoi, in seara dinainte, Anca mi-a spus asa, in treacat, ca va veni un grup de 30 de persoane. 30 de persoane dintr-un foc, pe langa toti ceilalti, destul de multi, despre care stiam ca vor veni. Bine-nteles ca m-a apucat putina panica, stiam ca nu trebuie sa-i hranesc eu pe toti insa mi-era frica gandindu-ma ca nu vom avea mancare nici macar sa le dam sa guste tuturor. Aici apare avantajul de a fi putin psihopat si putin obsedat de gatit: cumparasem oricum mult mai multe produse si ingrediente decat as fi avut timp si posibilitati sa gatesc, pregatisem 6 feluri de mancare – si destul de mult din fiecare -, asa ca eram totusi destul de “gata” sa facem fata “invaziei”. A venit si Vlad, care m-a ajutat si cu caratul produselor (dar si cu calmatul), ocazie cu care le-am facut tuturor o mare surpriza si am ajuns la timp.

Coada la mancare

Sa trecem la retete, pentru ca altfel as putea povesti mult despre cele 2 zile jumatate (daca pun cap la cap toate operatiile, cam pe-acolo ajung) de cumparaturi, gatit, spalat vase, regandit retete, gatit, spalat, cumparaturi, gatit etc.

Supa-crema de legume

Supa-crema de legume

Eu ii spun Gazpacho, dar doar pentru ca am servit-o rece. Altfel, este o supa-crema destul de groasa facuta din legume de sezon.

Am copt pe flacara aragazului 2 vinete albe, 2 cepe galbene si maricele, 4 morcovi tineri si 3 mere mici. Le-am decojit si le-am tocat destul de mare. Am pus cam 100 de ml de ulei de rapita in ceaun si, cand s-a incins, le-am adaugat impreuna cu o lingurita de zahar brun si jumatate de cana de apa. Dupa ce ceapa a inceput sa devina translucida, am adaugat o capatana de usturoi zdrobita, am mai lasat cateva minute si am adaugat 200 de ml de vin alb sec.

In timpul asta, am oparit si decojit cam 1 kg jumate de rosii, le-am scos cotoarele (daca aveau) si le-am zdrobit si pe ele, cu mana, direct in ceaun, pentru a nu pierde zeama. Am adaugat si un chili cu tot cu seminte, motiv pentru cei ce nu mananca picant sa-mi spuna ca este foarte iute – mie nu mi s-a parut 🙂
Am condimentat cu sare, ienibahar pisat, putin piper proaspat macinat, putina boia, cimbru si coriandru verde.

Am pasat totul cu un blender vertical, direct in vas, si am mai lasat cateva minute pe foc.
Este posibil ca, fiind rece si servind-o a doua zi, gustul condimentelor sa se schimbe. Trebuie gustata din nou si facute mici reglaje. Eu am mai pus putina sare si putin ulei de masline.

Supa-crema de legume

Hummus

Hummus

Asta e poza pe care o am cu hummusul facut acum. E asta de aici.
Dureaza 10 minute sa-l faci, 25 daca esti in mijlocul unui mic atac de panica si habar n-ai ce vrei sa faci mai intai. S-a mancat in aproximativ 7 minute.

Pregatisem si un mix de seminte, pentru cei care doreau sa-si puna peste. Nu cred ca l-a vazut nimeni cat timp am avut hummus, semintele le-am mancat goale, dupa, sau in supa.

Seminte pentru hummus

 

Paste chinezesti cu ciuperci si nuci

Paste chinezesti

Dupa ce gatisem mancare la ceaun, am zis sa continui sa-mi etalez vasele speciale si sa folosesc si wok-ul meu cat se poate de chinezesc. Wok-wok, adica.

Am avut doua pungi de ciuperci romanesti (da ma, asa se numeau, iar la final au iesit chinezesti) deshidratate, un mix de galbiori, champignon, traista ciobanului, trambita piticului, pe care le-am readus la viata fix cum scria pe pachet: le-am pus intr-un vas cu apa calda si le-am dat intr-un clocot, apoi le-am lasat intr-un vas cu apa calduta vreo 45 de minute.
Am avut timp sa toc marunt o ceapa, sa zdrobesc si apoi sa toc 3 catei de usturoi si sa maruntesc cam 150-200 de grame de samburi de nuca.
In wok am pus 4-5 linguri de ulei de rapita si l-am lasat sa se incinga bine, apoi am pus ceapa si am lasat-o sa prinda putina culoare, usturoiul si l-am lasat doar un minut, ciupercile rehidratate si nucile. Am amestecat bine pret de vreo 5 minute, apoi am inceput sa pun sosurile: sos de soia, sos hoisin, dulceata de ardei iute, sos de chilli dulce-acrisor, otet de orez si jumatate de cana de vin alb sec (daca nu mi s-ar fi terminat otetul de orez, as fi sarit peste vin). Am amestecat putin, pana cand a inceput sa sfaraie din nou.
Am condimentat sosul cu amestec 5 Condimente, piper proaspat macinat, turmeric si cuisoare macinate si un praf de ghimbir.

A doua zi, cu putin timp inainte de a face bagajele si a pleca spre BierGarten, am dat in clocot 3 litri de apa, am stins focul si am pus o punga de taitei Mung (sunt din muguri de fasole, se gasesc in DM-uri, dar banuiesc ca si pe la rafturile cu produse Bio din alte hypermarketuri), am acoperit si i-am lasat asa conform indicatiilor de pe pachet. Nu prea avem cum sa gresim.
Am pus taiteii in wok, am amestecat bine, am mai adaugat putin coriandru verde tocat proaspat si cativa samburi de nuca.

Si mie, dar si multora dintre gurmanzi, ne-a placut mult contrastul dintre ciupercile si pastele moi si nucile crocante.

Inca nu se terminasera. Photo credit: SmartCraiova

 

Baba Ganoush

Baba Ganoush

Treaba cat se poate de simpla: am copt vinete (cam asta am facut in majoritatea timpului, am copt legume) normale, daca le putem spune asa, si vreo 2 vinete albe. Astea albe, desi mai mici, sunt mai tari in interior si nu se preteaza foarte bine la salata de vinete, tocmai de-aia pe majoritatea le-am pus in supa-crema.
Le-am intepat din loc in loc cu o lingura de lemn si am pus sare din belsug pe ele, ca sa isi lase zeama amara.

Le-am decojit, le-am tocat cat mai marunt posibil cu un satar de lemn, am pus 3-4 linguri de tahini, boia, zeama de la o jumatate de lamaie, ulei de masline (destul de mult, minim vreo 5-6 linguri), sare si piper, putin chimen macinat. Am mai pus si vreo 3-4 catei de usturoi pe care i-am copt in coaja, la cuptor, cat sa se faca dulci si sa poata fi intinsi sau zdrobiti usor.

Aproape gata

 

Zacusca picanta

Zacusca picanta

Zacusca n-a avut foarte mare succes, asteptam reactii putin mai bune legate de ea. Dar heh, fiecare avem cate-o matusica, bunica sau mama care inca ne mai iubesc si ne tin aprovizionati, asa ca era cumva de asteptat sa nu se inghesuie lumea. Mai ales ca scrisesem mare si explicit pe eticheta ca este picanta.

Cuvantul cheie este “copt”. Am copt pe flacara aragazului vinete, rosii, ardei kapia, gogosari. Cu vinetele am procedat ca la Baba Ganoush pentru a le face sa isi lase zeama amara. Am decojit totul, am tocat cat de bine am putut si le-am pus intr-o oala mare in care tocmai calisem, in ulei de masline si vin, 2 cepe mari dar tocate mic.
Am pus si aproximativ 600 ml de passata de rosii, 3 foi de dafin, un chilli proaspat si unul uscat, tocati marunt-marunt, cateva boabe de piper (ma rog, cateva linguri de boabe de piper) si sare.
Am acoperit si am lasat pe foc mediu spre mic vreo 2 ore, amestecand destul de des.

Zacusca sare cand este pe foc, este neaparat  nevoie sa amestecati des in ea si sa tineti vasul acoperit, altfel, pe langa mizerie, riscati sa va si opariti.

S-a si mancat, totusi, din ea

 

Spaghetti cu sos rosu

Spaghetti cu sos de rosii

Am oparit cateva rosii, spre 1,5 kg, si le-am scos intr-un vas cu apa rece.

Am plecat de la un sos aglio, olio e pepperoncino. Intr-un vas mare am pus ulei de masline la incins, cat sa acopar fundul vasului si inca ceva in plus. Usturoiul l-am zdrobit sub lama cutitului, am curatat de seminte si am tocat marunt 3 chilli si i-am pus in tigaia care statea pe foc mic, sa nu ardem uleiul.
Cat timp in tigaie incepea sa se formeze culoare si sa se emane miros de bun, am decojit rosiile si le-am maruntit. Le-am adaugat in tigaie cu tot cu zeama lor si am marit focul, mediu plus de data asta.

Cand sosul a inceput sa se ingroase putin, am pus 200 de ml (o cana) de vin alb sec, am asteptat 5 minute sa se evapore alcoolul, apoi am adaugat 200 de ml de passata de rosii si doua lingurite rase de zahar brun.

Am  condimentat cu cimbru, busuioc, rozmarin si roinita, toate culese atunci din gradina de pe scara blocului, spalate bine si tocate marunt. Am mai pus sare, piper si putin cardamom. Am gustat si mi-a placut ce-a iesit.

A doua zi, in oala mare care se vede in poza (10 l are) am fiert 3 pungi de spaghetti vegan (se gasesc tot in DM). Le-am fiert fix cat scrie pe ambalaj, 8 minute, au iesit aldente si au continuat sa se gateasca inca putin dupa, pana am reusit, impreuna cu Vlad, sa le scurgem – nu-i cel mai usor lucru sa scurgi o oala de 10 litri aproape plina cu paste.
Am turnat sosul peste paste, am amestecat cat de bine am putut, am mai pus putina verdeata proaspata si cam atat.

Au iesit niste spaghetti fara nimic complicat, de o simplitate care m-a dus cu gandul la prima portie de paste pe care am mancat-o in Italia si care m-a surprins la vremea aia, acum vreo 8 ani.

Aproape gata si pastele

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *