Inaugurarea noului sediu KinetoPlus, cel mai important eveniment culinar pentru mine

Probabil ca sa se-asigure ca ma tine stresat mult timp, pentru ca ii trebuie si lui pacienti cu diverse traume iar cele psihice pot genera destul de usor unele fizice, Adi-Kineto mi-a propus cam de pe la-nceputul anului sa gatesc pentru evenimentul de inaugurare a noului lor sediu. Unul mare, frumos, dotat cu tot ce trebuie, ma rog, vi-l recomand cu drag, atata ca era vorba de gatit pentru vreo 75 de persoane in total, lucru pe care nu l-am mai facut niciodata in viata.

Au urmat 2 luni pe care le pot numi in multe feluri: interesante, de foc, grele dar dificile etc. Am notat chestii in vreo 3 agende, am salvat zeci de linkuri, m-am uitat mai mult ca de obicei la televizor, pe Paprika TV logic-lol, am facut o gramada de incercari de gatit si de fiecare data ma gandeam “da’ oare asta merge bagata in meniu la Kineto?”. Am vorbit cu toate persoanele pasionate de gatit pe care le cunosc, am incercat sa obtin cate ceva util de la fiecare dintre ele – nu stiu cat am reusit, tinand cont ca toti imi spuneau, la un momentdat, relaxeaza-te ca va fi bine, vei vedea! Am dus probe la Kineto pentru confirmare, la serviciul meu, la serviciul Mihaelei, stateam binisor cu retetele insa asta nu-mi rezolva problemele principale: nu-s bucatar, habar n-aveam cum e sa gatesti pentru atat de multi oameni iar bucataria mea, desi e maricica si echipata mai bine decat majoritatea bucatariilor normale, nu e una de restaurant, profesionala, oricat mi-as dori eu sa o vad asa – chiar daca am multe cutite, tigai si tocatoare, am un singur aragaz mic cu 3 ochiuri functionale din 4, o singura chiuveta in care incap cateva farfurii si vreo 2 cani maxim, amanunte dintr-astea care te tin putin pe loc.

Am tinut cont de toate restrictiile, am facut o combinatie intre retetele clasice, cele inventate si cele incercate cand am mai iesit prin lume, apoi am taiat de pe lista jumatate din ele ca sa fac planul sa fie mai realist, a venit Stefan sa m-ajute si ne-am pus pe curatat cartofi, tocat varza si ceapa, ciuperci si alte dintr-astea de-ale noastre, pe care el le face mult mai bine ca mine si a fost bine asa, ca eu mai mult am stat.

Ce-am facut:

  • Hummus
  • Placinta din cartofi cu parmezan
  • Un fel de placintele mici, cu varza
  • salata rece cu creveti in sos de smantana si vin

Hummus

E asta de aici, doar ca facut in cantitati mult mai mari, destul de mari incat sa mi se strice blenderul in vasul in care l-am amestecat si sa-mi ia o noapte sa-l fac.

Placinta din cartofi cu parmezan

Initial am vrut sa fac briose din compozitia asta, insa mi-am dat seama ca nu voi reusi, era prea mult de copt in prea putin timp si prea putine cuptoare, plus ca n-a iesit totul fix cum am vrut din prima, din cauza cantitatii mari. Adica un fel de cine va spune ca e mai simplu sa gatesti pentru multi si sa faci cantitati mari trebuie sa va dea si nota de subsol, cu steluta: da’ depinde ce si unde gatesti.
Noi n-am avut ce altceva sa facem ca sa salvam putin situatia, asa ca am luat compozitia si am intins-o in tavi, intr-un strat de aproximativ 1 cm grosime.

Cartofii se pun la fiert pentru 15 minute, direct in apa clocotita ca sa usureze calculele. Se scot si se dau pe razatoarea mare. In proportie de 1 la 3, se pune parmezan razuit tot pe razatoarea mare: o parte parmezan si 3 parti cartofi. La un kg de compozitie adagam un ou. Sare si piper dupa gust, a fost nevoie sa-mi adaptez gusturile si sa tin mereu cont ca vor manca multi oameni si sunt mici sansele ca toti sa aprecieze iutele asa cum o fac eu.

Compozitia se amesteca usor, cat sa se incorporeze oul dar sa ramana bucatile de cartof razuit vizibile.

Am lasat in cuptorul incins la 180-190 de grade pentru 15 minute.

Merge bine cu niste sosuri picante.

Briose din cartofi si parmezan

Un fel de placintele mici, cu varza

Pe foc mic, am topit un pachet de unt si am pus in el, pentru cateva minute, marar si patrunjel tocate marunt, cat sa se aromatizeze. Bine, nu eu am facut asta, ci Maria.

Am tocat varza rosie peste care am pus putin otet de orez si sare si am lasat-o sa stea asa pret de vreo 20-25 de minute, timp in care am tocat ceapa si ciuperci si le-am calit putin. Am adaugat si varza scursa de apa lasata si am lasat pe foc pana s-a inmuiat, dar am pus si vin alb sec. Cam jumatate de ora a stat pe foc mediu, spre final am adaugat si pasta de rosii si o lingurita de zahar brun, s-a ingrosat putin compozitia si am fost multumit. Bine-nteles, punem piper si mai adaugam sare dupa gusturile majoritatii, adica nu foarte mult din niciun condiment.

Am folosit 3 foi de placinta puse una peste alta si unse, intre ele, cu un strat fin din untul aromatizat. Am taiat in 4 pe latime si in 3 pe lungime, obtinand 12 bucati la fiecare serie. In fiecare placintica am pus aproximativ o lingurita din compozitia cu varza, astfel incat sa le pot si inchide, apoi le-am uns cu ou batut.

La cuptor au stat tot 15 minute la 180-190 de grade.

Placintele mici, cu varza

Salata rece cu creveti in sos de smantana si vin 

Asta-i o reteta incercata in urma FoodBloggers – editia din iarna 2018. De-acolo am luat ideea, mi-a convenit ca e buna rece, am probat si reactiile au fost bune.

Am facut 5 transe din cate 1 kg de creveti prefierti, decorticati. Am mai pus, in fiecare wok gatit, cate o ceapa, 100 ml de vin alb sec si jumatate de litru de smantana lichida.

Intr-o lingura de unt si doua de ulei de masline am pregatit ceapa tocata marunt: intai pusa putin la prajit, apoi am adaugat putin vin si am lasat-o la calit pana s-a inmuiat si a devenit translucida. In timpul asta, alcoolul din vin s-a evaporat si a scazut binisor si cantitatea de lichid. Am adaugat crevetii – foc iute – si, dupa 5-7 minute (pentru ca erau multi) am pus restul de vin. Am mai lasat putin pe foc, pana sa se termine cu alcoolul si din tura asta de vin si sa scada din nou, apoi am pus smantana lichida. Am amestecat, am inchegat un sos frumusel pe care l-am mai tinut pana la primul clocot, am pus sare si piper, putin cimbru.

I-am asezat pe platouri langa salata verde iar combinatia cu crocantul a fost buna, a fost felul cel mai apreciat. Si cel mai usor de facut 🙂

Salata rece cu creveti

Nu stiu cum, cred c-as vrea cumva sa le multumesc oamenilor astora pentru c-au avut incredere in mine si m-au lasat sa-mi fac de cap, sa fac ce cred. E mare lucru, pentru mine a fost cea mai importanta experienta legata de gatit de pana acum. Si-am putut sa am parte de ea pentru c-am fost ajutat, incurajat si sprijinit.

***Nota de subsol, aia cu stelute: retetele nu sunt fix ce-am facut, e foarte posibil sa fi sarit pasi in text, sa omit condimente iar daca incercati sa le faceti, sa va iasa altceva decat ce mi-a iesit mie. Am adaptat totul din mers, in timp ce gateam, insa de la ideile astea mari am plecat. Iar scopul nu era sa va dau retete, ci sa ma laud putin cu ce-am facut 😛 Si sa multumesc.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *