Pun Gutza? As prefera sa nu!

Stiu ca nu voi schimba lumea. Stiu si ca nu voi prinde o schimbare in bine a lumii. Stiu si accept asta, insa tot cred ca sunt dator sa contribui, cu pasii mici pe care ii pot face, la incercarea de macar-pastrare a planetei asteia aproape in stare buna. Cum ar spune Nea Maste, incerc sa vreau sa fac.

Astea-s raspunsurile la intrebarile pe care le-am auzit cel mai des in ultimul timp. Ca de ce? Ca ce crezi ca se schimba? Ca crezi ca daca faci doar tu se schimba ceva? Ma rog, nu continui.

Mai stiu si ca blogul meu nu-i despre subiecte de genul asta, insa e totusi blog si asta-mi da dreptul sa ma descarc, atunci cand simt nevoia. Acum e cazul. Pentru ca de fiecare data cand merg in piata sau la cumparaturi ma simt ca dupa o alergare nereusita, simt ca ceva n-a mers bine insa nu pot pune degetul exact pe ce-a fost gresit – poftim, avem si analogii cu gatit si fuga.

Aveti 5 minute sa vorbim despre cum putem face sa nu mai punem punguta? Sa nu mai consumam plastic, pentru ca de fapt despre asta e vorba aici. Va zic ce-ncerc eu sa aplic.

Cum fac eu (de obicei, in retete era Cum facem, acum nu e, ca nu-ncerc sa conving pe nimeni de nimic):

  • folosesc plase de panza si sacose mici, tot de panza;
  • am aproape mereu ghiozdan la mine;
  • folosesc pungi din material biodegradabil, insa nu abuzez de ele, tot in natura se vor biodegrada si le va lua ani buni;
  • am inceput sa-mi fac cumparaturile de la magazinele cele mai apropiate de casa, astfel incat chiar si atunci cand nu am plase la mine, pot evita punguta si car in manuta. Ultima chestie misto care mi s-a intamplat a fost sa ma duc la magazin cu unul dintre vasele pentru sosuri si sa cer smantana varsata in el – am socat putin vanzatorul, nu-mi doream asta pentru ca nu ma simt nici vreun ultras al salvarii planetei de la consumul de plastic, insa a iesit bine: el mi-a tot repetat ca mai bine imi punea in pahar si-mi acoperea, ca altfel se varsa, eu ii repetam lui ca nu vars nimic, ca fac 18 pasi pana acasa;
  • incerc sa-mi fac relatii cu vanzatorii, sa stie ce doresc si cum doresc;
  • incerc sa-mi educ vanzatorii, am trecut de la stadiul “haaaaaaideti, cum sa plecati asa, cu ele-n mana?” (era vorba de vreo 2 legaturi de marar) la “aah, stiu ca dumneavoastra veniti cu plasutele, ce simpatice sunt!” si la “eeeeh, domnul, daca ar face toata lumea ca dumneavoastra, n-ar mai trebui sa dam nici noi in fiecare zi bani pe pungile astea…”. Si cred ca merge incercarea asta a mea, prinde. Oamenii inteleg, in ciuda reflexului de a-ti da punga la orice. Ca sa ajung aici, totusi, a fost nevoie sa insist foarte mult, am trecut prin momente in care le ziceam cat se poate de clar – si mie mi-e greu sa fac asta – ca daca imi pun produsul in punga, nu-l mai cumpar;
  • ca sa-mi aduc aminte de ce nu-s bune pungutele, mereu imi inchipui ca, daca eu voi lua o legatura de leustean si 4 de loboda intr-o punguta, cineva in lume va pune Guta, lucru care ma distreaza teribil si ma tine cumva cu picioarele pe pamant;
  • nu mai beau cafea de la tonomat – bine, mi-e simplu, nu-s cel mai mare bautor de cafea;
  • atunci cand beau bere in pahar de plastic, folosesc acelasi pahar de plastic la fiecare bere;
  • nu folosesc paie pentru bauturi;
  • cer, atunci cand imi comand mancare la catering, sa nu-mi puna tacamuri de plastic;
  • folosesc, la serviciu, tacamurile din bucatarie pe care le spal dupa si e totul ok;
  • incerc sa nu iau apa, la restaurant, in sticle de plastic – Vasil mi-a atras atentia aici, daca ne ducem 8 sau 10 sau 11 oameni si fiecare ne luam cate o sticla de apa, vom arunca 8 sau 10 sau 11 ambalaje din plastic, desi avem optiunea de a folosi doar 3-4 din sticla;
  • am cumparat caserole de sticla atunci cand am fost nevoit, din cauza ghipsului de la mana, sa mananc doar de la catering; s-au uitat urat la mine la primele doua-trei ture, insa s-au prins ca nu ma intereseaza explicatiile de genul “haaaideti, domnu’, ca ce naiba, cum sa vi le dam asa? ca doar sunt gratis, nu va cerem bani pe ele!”;
  • insist mult pe chestiile astea, le repet pana par putin obsedat, insa lumea ajunge sa le priceapa – da, stiu ca ziceam ca nu-s vreun ultras al salvarii planetei de la folosirea plasticului, dar ziceam si ca e fix optiunea mea si cumva cred ca sunt acoperit in ambele cazuri 🙂

Ingrediente:

  • sacose de panza;
  • ghiozdan;
  • punga cu pungi, din care sa luam oricand e nevoie, pentru a nu primi altele;
  • piata in apropiere;
  • bunavointa;
  • insistenta;
  • repetitie.

Nu ca vreau sa zic, dar…

Sursa foto: internet, din pacate, necunoscuta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *