Cozia Mountain Run-for-others!

Când ai alergat prima dată o cursă pentru altcineva?

Deși cunosc câteva persoane care și-au făcut din asta un obicei, nu știu de ce nu am făcut-o și eu. Că doar sunt un om inimos, căruia îi place să ajute. Cel puțin așa îmi place să cred.

La un moment dat, probabil ca un imbold din partea universului sau ca un vis al unui iubitor de alergare montană neantrenat, s-a ivit dorința de a fi voluntar la Cozia Mountain Run. Asta e cursa la care mergeam acum ceva timp cu Cosmin, pregătiți psihic și fizic pentru cea mai importantă alergare, care urma să ne aducă primul podium (haha – cred că ne-a adus un top 10). Zis și făcut. Se ia legătura cu organizatorul, se anunță prezența a doi voluntari și jumătate, cu dormire la cort și chef de împrăștiat voie bună. Acesta a fost momentul în care mi s-a oferit ocazia să alerg o cursă pentru altcineva și am fost sigur că asta vreau să fac.

Am străbătut fără probleme drumul de acasă până la camping, am parcat și am campat. Odată tabăra de bază instalată, nu mi-a rămas decât să mă duc să cunosc detalii despre ce urma să fac. Am început să cunosc oamenii faini de la Acces Natura, Ione și soția lui, că e un ONG micuț, dar care face treabă. Ce treabă? Păi uite că face ceva ce nimeni nu s-a gândit să facă până acum în România. Motto-ul lor: Natura este pentru toți, descrie foarte bine obiectul acestei asociații. Oferă acces în natură persoanelor cu dizabilități motorii (accesnatura.ro). Am cunoscut treptat și echipa cu care urma să pornesc în marea aventură, precum și omul fain (Ș.) care urma să aibe parte de plimbarea pe traseul Stânișoara – 21km.  După o scurtă ședință de instruire și un testdrive cu căruciorul special construit pentru deplasare pe teren accidentat, m-am băgat în sacul de dormit nerăbdător să vină dimineața, ca în copilărie când așteptam excursiile cu școala și nu dormeam toata noaptea de emoție.

Cafeaua lui Vlad – sursa: arhiva personala

Toată emoția s-a dus deodată cu apariția primelor raze de soare. După cafeaua la primus, m-am echipat de fugă, am luat bidonul cu apă, șapca pe cap și-am plecat la linia de start. Am plecat în cursă cu o jumătate de oră înaintea startului oficial. Simțeam că toți eram ușor stângaci, fără experiență prea mare în a dirija căruciorul. Asta până am ieșit pe poarta camping-ului, ulterior am început o alergare ușoară cu o viteză de deplasare ce dădea încredere întregii echipe că vom reuși.

Și a venit traseul cu urcări, coborâri, transpirație, încurajări din partea concurenților care ne depășeau, glume care au destins atmosfera și au descrețit frunțile încruntate de motivare. Toate astea împreună cu pădurea, aerul curat și peisajele de vis pe care ne-a purtat poteca au contribuit la o zi deosebită în viața lui Ș., iubitoare de frumos și de natură. Din când în când o întrebam cum se simte, dacă îi place sau dacă vrea să schimbăm ceva. Răspunsul ei venea întotdeauna însoțit de un zâmbet de fericire și îndemna scurt și hotărât la continuarea activității în același mod în care s-a desfășurat până atunci. Era feedback-ul așteptat, nu mai era nevoie de altceva. Simțeam că facem treabă bună. Cam tot traseul a fost un râs și-un zâmbet, nu am știut cum au trecut timpul și distanța.

Sursa foto: Facebook Acces Natura @accesnatura

La finalul cursei, tot camping-ul vuia de aplauze și urale. Era prima dată când în România o persoană cu dizabilități străbătea un traseu de alergare montană. Era prima dată când o persoană cu dizabilități petrecea vreo cinci ore jumate în plimbare prin aer curat de pădure și peisaje montane. A venit schimbarea și în țara noastră și pare că în bine. Încep să se miște lucruri și e fain că putem contribui la asta. Cu puțină implicare, putem să fim fericiți oferind altora fericire. E atât de simplu.

Personal, nu am realizat amploarea impactului pe care l-a avut această activitate asupra societății. M-am simțit bine ajutând, m-am simțit bine contribuind la fericirea cuiva, m-am simțit bine în natură alături de o echipă unită, închegată foarte repede. Când se adună mai mulți oameni faini la un loc nu pot ieși de acolo decât lucruri faine.

Așa că pot doar îndemna la implicare, trăită pe propria piele este o experiență de neuitat, de nedescris.

Vlad D.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *