Follow your dreams – cotlet de porc cu sos de sfecla rosie si sos de afine

Mai acum vreo cateva  nopti am visat din nou mancare – o fac des, dar acum vorbeam si cu ospatarul si mai tarziu cu bucatarul despre cum se poate imbunatati felul pe care-l mancam. Si-ncepusem sa-mi dau seama ca visez, dar ma chinuiam sa nu ma trezesc, ca sa-mi pot duce ideea la capat.

Nu era mare lucru, niste cotlete de porc cu sos dulce-acrisor de afine, dar a fost o discutie intensa 🙂 Si-am convenit ca merge sa-i punem un piure de sfecla rosie, “inmuiat” cu o reductie din vin alb cu anason si scortisoara – pentru ca porcul pe care-l mancam fix asta n-avea, gust de scortisoara.

Ingrediente:

  • 3 sfecle medii, cam cat pumnul
  • 250 ml de vin alb, sec
  • 2 stelute de anason
  • un baton de scortisoara
  • 2-3  cuisoare
  • un cub de unt si putin ulei – pentru sosul de afine
  • o caserola mica de afine – sau depinde cat sos vrem sa facem
  • 2-3 lingurite de zahar
  • 2 linguri de ulei de masline si inca un cub de unt, pentru carnea de porc
  • 2  cotlete de porc
  • sare si piper
  • o crenguta de rozmarin

Cum facem:

E totul destul de simplu, important e sa avem rabdare si niste cratite bune in care sa facem sosurile.

Punem la fiert sfeclele, cu tot cu coaja, intr-o oala cu suficienta apa cat sa le acopere si cu capac. Lasam pana se inmoaie suficient, putem testa cu un varf de cutit care trebuie sa intre foarte usor in ele cand sunt gata. Le scoatem in apa rece si le curatam, le taiem in bucati mici pentru a le pregati pentru sos.

Pe foc mic, intr-o craticioara din inox cu fund gros, punem vinul, anasonul, scortisoara si cuisoarele. Lasam 20-25 de minute, pana se evapora alcoolul si scade putin si nivelul de lichid. Putem mirosi in tot timpul asta, pentru a face diferenta dintre modul in care miroase la inceput – cu alcool – si cel in care miroase la final – fara. Cand suntem multumiti, intr-un vas pentru blender (vertical, de preferat, eu cu mixerul vertical reusesc sa fac cele mai fine compozitii de genul asta) punem sfecla si vinul, eventual si putina sare si niste piper – dar asta depinde de gusturi -, si pasam pana obtinem o compozitie fina, care sa ne multumeasca.

Tot pe foc mic, intr-o alta craticioara tot din inox si tot cu fund gros, punem untul si uleiul de masline pentru sosul de afine, lasam sa se topeasca untul si adaugam zaharul. Amestecam bine – cu o lingura de inox sau spatula de silicon, eu prefer lingura de inox – pret de 2-3 minute, pana se topeste zaharul si incepe sa se caramelizeze putin, apoi adaugam afinele si lasam pe foc incet inca vreo 15 minute sau 20, pana obtinem un gem. Tot asa, o compozitie de care sa fim noi multumiti.

Bucatile de carne le uscam bine in prosoape de hartie, apoi le frecam pe fiecare parte cu sare si piper. Intr-o tigaie la care nu mai insist sa fie din inox, merge si antiaderenta (cu teflon), punem pe foc mare, de data asta, la incins uleiul si untul pentru carnea de porc. Cand untul e topit si tigaia incinsa bine, punem bucatile de cotlet si crenguta de rozmarin. Iar daca vrem, si cativa catei de usturoi zdrobiti. Lasam 2 minute pe fiecare parte, timp in care, cu o lingura, punem din grasimea din tigaie peste carne.

Cam atat. Eu i-am pus si un mix de salata langa, am pus doar niste ulei de masline peste. Carnea a fost moale, suculenta, si trecuta prin mixul de sosuri, combinata apoi cu salata crocanta, mi-a dat fix ce visasem. Sa nu uitam ca bucatile de cotlet de porc nu sunt foarte aromate, ba din contra, au un gust destul de fad – echivalentul pieptului de pui, doar ca din alt animal, zic eu – si trebuie insistat pentru a le da gust.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *