Pui cu bere – sau cum m-am apucat eu de gatit

Reteta asta cred ca a fost printre primele chestii usor complicate pe care le-am gatit. Am citit, mi-a placut, mi-au placut si vreo doua poze si-am zis sa incerc, desi pe vremea aia o combinatie dintre dulce, iute, sarat, bere neagra si carne nu-mi iesea bine deloc.
Ma miram acum, cand am observat ca nu am pus pana acum reteta pe blog – nu doar pentru ca e de la inceputurile mele, dar si pentru ca, folosind-o, am castigat un concurs de gatit si imi si place foarte mult ce iese. Si cam tuturor celor care au incercat le-a placut ce-am facut acolo.
Dar nu-i nimic ca n-o aveam, o punem acum. Si-am avut grija sa o complic putin, pentru ca de ce nu? Intre timp am mai invatat si noi sa gatim, nu? 🙂

Ingrediente:

  • 6 pulpe de pui – de care-or fi -, eu cred ca am avut inferioare, nu? Nu stiu, niciodata n-am facut diferenta pentru ca nu mi-a pasat, sunt “cotoaie”
  • 100-150 de grame de smantana grasa, in functie de cat de dispusi sunteti sa va bagati mainile in ea: daca aveti chef sa frecati bine pulpele cu toata marinada, puneti mai putina, daca nu, puneti mai multa
  • 2-3 linguri de mustar Dijon, pe principiul de mai sus
  • o lamaie – folosim zeama
  • 4-5 linguri de ulei de masline – in functie de cat de mult ne place, eu il iubesc, asa ca am pus 6
  • sare, piper si alte condimente usurele, care ar putea fi cimbru uscat, boia, praf de usturoi, poate niste rozmarin uscat – pentru marinada
  • o ceapa alba, maricica
  • o lingura de unt, una de ulei de masline
  • un ardei iute – sau mai multi, daca preferati, rau n-au cum sa faca
  • o bere neagra dintre cele mai bunicele – eu am bagat Leffe, 0,33. La temperatura camerei!
  • 4 linguri de stafide

Cam asta e tot. Il punem langa un piure, merge de minune combinatia. Iar pentru asta avem nevoie de:

  • cartofi – cam 800 de grame, pentru fiert recomand cartofii albi (in perioada asta, folositi ce aveti)
  • unt – 2-3 linguri
  • lapte – cat sa se inmoaie piureul, sa-l faca asa cum vi-l doriti
  • sare, piper si din nou cimbru. Daca aveti si tarhon si va place, e perfect!

Cum facem:

Bucatile de pui le punem intr-un vas maricel, impreuna cu smantana si mustarul, zeama de la lamaie, uleiul de masline si condimentele pentru marinada, apoi ne apucam sa amestecam bine de tot. Daca n-avem probleme sa ne bagam mainile in vas, numai bine si spor la treaba. Insa nu e rau nici cu doua linguri, ideea e sa facem cumva s-ajungem la un rezultat cam ca cel din poza (eu de regula sunt cu mainile in mancare, acum am facut cu linguri pentru a verifica daca se poate si asa 🙂 ).

Adica toata compozitia aia sa fie o treaba omogena, intinsa bine pe bucatile de carne pe care, acum, le putem da la o parte sau chiar la frigider pentru 20-30  de minute.

Observati ca am scapt deja de jumatate din ingredientele de pe lista, toata s-au dus langa pui. Suntem linistiti si ne putem ocupa de altceva, in orice oridine.
Eu as propune sa facem asa: desfacem berea, intr-un castron mic punem stafidele si le acoperim cu bere. Daca vrem, mai desfacem o bere pe care sa o bem, dar rece! Incepem sa curatam cartofii si ii punem la fiert, cu sufiecient de multa apa incat sa-i acopere bine, dar si cu capac. Asta ne mai ia vreo 10-15 minute.

Apoi ne apucam si taiem ceapa cubulete, fara sa ne chinuim s-o facem prea militareste – se va inmuia oricum foarte mult, cu ea incepem si are de stat mult pe foc.
Taiem si ardeiul in rondele si ar trebui ca pe masa de lucru sa stam cam asa:

Luam tigaia cea mai buna, in care avem incredere – recomand inox – si punem ceapa in ea. Atat, doar ceapa, fara nimic altceva: nici unt, nici ulei, nici nimic.

Dam focul mic-mic si incepem joaca de-a transpiratul cepei. Amestecam in ea, o lasam putin sa sfaraie, amestecam iarasi, o lasam in pace, amestecam si iarasi o lasam in pace – tot asa timp de 10, poate 15 minute, depinde de ce inseamna pentru fiecare foc mic. Apoi, cand va incepe sa se lipeasca, punem sare. Multicica, asa, o lingura, sa scoatem ce mai e de scos, lichid, din ceapa aia si sa o dezlipim. Si continuam joaca de-a amestecatelea inca vreo 3-5 minute. Apoi punem si o lingurita mica de zahar, sa-i dam o tenta de caramel. Si iar ne mai invartim pe-acolo 3 minute.
Asa arata o cratita de inox cu ceapa transpirata binisor, dupa vreo 20-25 de minute:

Nu sunt urme de arsuri pe cratita – dar si daca ar fi, le-am scoate la pasul urmator, adica la deglasare -, ceapa nu e nici ea arsa. Si partea frumoasa e ca in cratitele de inox ne putem juca cu lingurile de metal 🙂

Punem untul, o lingura, si uleiul. Amestecam binisor, sa inceapa sa sfaraie putin. Punem si puiul – nu cu toata marinada, doar cu ce s-a “prins” pe bucati, amestecam putin si punem capac. Foc mediu. Dupa vreo 5 minute punem si stafidele cu berea lor, dar pastram ce e in sticla – sper ca n-ati baut si ce era acolo! Punem capac si mai stam vreo 10 minute, dar ridicam de 2 ori, in timpul asta, capacul si amestecam putin in cratita.
Dupa astea 10 minute punem si restul de bere, amestecam bine, lasam capacul pus si, pret de vreo 25 de minute, verificam sa nu se fi prins ceva de fundul cratitei. Si, daca nu v-ati saturat deja de minutele pe care vi le tot dau, va mai spun si ca dupa primele 10 minute putem lua capacul si da focul chiar putin mai mare, pentru ca avem nevoie sa evaporam din berea aia.
La final va fi cam asa:

Astea 25 de minute inseamna timpul in care putem, linistiti, sa amestecam in cartofi ca sa facem cel mai moale piure pe care l-am mancat. E simplu: scurgem cartofii, dar lasam cam 2-3 linguri de apa in cratita in care au fiert, punem untul, ii pasam cu instrumentul de pasat cartofi, apasand cu toata forta pe el, punem sare, piper si cimbru, punem putin lapte si reluam procesul de apasat cu instrumentul, amestecam cu o furculita sa se absoarba laptele, mai punem lapte si iarasi apasam si tot asa. Iar la final trecem cu furculita prin el, meticulos, sa ne asiguram ca e fin. Febra musculara dupa, dar cine a facut piure fara sa foloseasca blenderul? 🙂

Am pus, pentru “crunchiness”, niste salata langa – rosiile le-am spalat si taiat chiar eu, cu mainile mele 🙂
Incercati treaba asta, pentru mine ramane una dintre mancarurile favorite. Daca nu as incerca sa ma temperez, cred ca as putea manca lejer 4 copane si 2/3 din piureul ala, cu sosul iute de la ardei si dulce de la stafide si cu aroma aia de bere neagra care te omoara incet! Iar cu salata langa, cu niste dungi de ulei de masline peste si poate si niste fulgi de parmezan, este nebunie! Fiind o mancare in care, aproape mereu, vom ajunge sa ne bagam si mainile, cred ca merge de minune cu o bere mai muncitoreasca, aramie sau de orice fel, dar turnata in halba.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *