Arancini – un fel de chiftelute, doar ca dumnezeiesti!

Asta va fi o postare cumva atipica blogului, adica voi incerca sa reduc “vorbaria” din scris cat mai mult, ca sa trecem la treburi serioase!

Nu stiu daca stiti ce-s alea arancini, va explic pe scurt: niste chiftelute mici, din orez, care-n Sicilia, ca de-acolo vin, se faceau cu resturile de pe la risottouri sau alte tipuri de orez. E important sa avem orezul cu textura, sa nu fie chiar pilaf. Pentru ca vrem textura si-n chiftelele astea ale noastre.

Nu voi scrie eu o reteta pentru ca va las un link foarte bun, de la mentorul meu spiritual si singurul meu Domn, Domnul Razvan Exarhu. E aici, dati click aici!

Ce vreau sa va spun e ca e pacat sa nu incercati reteta asta. Deep-fried, ok, dar nu gatim toata ziua asa.
Cu un risotto bun, avem noi o reteta daca dati click aici, va garantez ca va iesi o chestiune de vis! 🙂

Ce mai vreau sa va spun, pe langa ce a spus Domnul Exarhu, pentru ca acolo e un video de cateva minute care trebuie sa fie si reclama, e ca nu va fi usor. S-o luam pe rand si sa va explic de ce nu mi-a fost mie:

  • daca aveti o cantitate asemanatoare de risotto, nu va grabiti sa puneti 2 oua. Incepeti usor, cu unul, si vedeti cum iese. Cel mai important lucru: orezul trebuie sa ramana ferm, sa se poata modela! Cred ca voi mai repeta asta.
  • spre deosebire de chiftelele din carne, unde e de preferat sa ai mainile umede cand incepi sa le modelezi, aici eu va recomand sa va spalati si uscati bine pe maine dupa fiecare dintre “bilute”. Mie mi-au iesit mai bine asa.
  • la faza cu oul in care tavaliti chifteaua, urmariti bine ce face. Dati pe repeat. Apoi puneti un singur ou intr-un vas asemanator cu al lui si doar treceti chifteaua – care trebuie sa aiba consistenta ferma – prin ou. Apoi o scoateti si gata, la pesmet cu ea. Simplu.
  • daca orezul nu va fi ferm, daca nu va avea consistenta solida, este foarte posibil ca, pe masura ce modelati chiftele si le asezati pe farfurie, asteptand sa se incinga uleiul, acestea sa se lipeasca de farfurie si sa va luati cu mainile, si asa murdare de maclavais, de cap cand veti vrea sa le luati de acolo. Deci repet: atentie maxima la consistenta orezului, vrem ceva ferm, suntem barbati in bucatarie si ne putem impune punctul asta de vedere!
  • puteti pune putin mai multa branza decat pune Domnul meu. Eu am pus mozzarella si bine-am facut, am incercat si cu cheddar si n-am facut asa bine. Si mai conteaza si gusturile.

Cred ca atat. V-am dat doua linkuri – reteta de arancini si o reteta de-ale noastre de risotto -, combinati-le si sper sa va jucati frumos in bucatarie. Si sa iasa bun. Mie mi-a iesit, deci se poate face voia Domnului! 🙂

Ah, eu le-am mancat cu niste pulpe de pui tot deep-fried, nu mai facusem niciodata in viata mea pentru ca nu cred sa mai fi folosit, vreodata, atat de mult ulei. Mi-a fost putin frica, habar nu aveam in ce stadiu sunt, daca sunt gata sau nu. Au fost bune, am mancat 4. Si-am mai avut si un sos de masline, ala e reteta proprie si inca nedefinitivata, dar e bun rau.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *