Supa crema de ceapa

Mie-mi place foarte mult sa ma joc cu “transpiratul” cepei. Pe langa ca imi place sa toc ceapa de fiecare data dupa ce imi ascut cutitele, sa vad dac-am facut vreo treaba pe la ele sau le-as fi putut lasa si ca inainte.

Acum mi s-au aliniat 3 planete, pentru ca pe langa faptul ca aveam chef sa ma joc cu niste ceapa si imi ascutisem cateva cutite, aveam si mult material de joaca: am luat ca tot omul, in pandemie, toata ceapa pe care am gasit-o in piata 🙂

Si-asa mi-a venit ideea de supa crema de ceapa, nu tin minte sa mai fi facut vreodata. Dar a iesit asa, cumva, o explozie de bucurie pe cerul gurii! Adica a fost buna si a meritat tot timpul acordat.

Ingrediente pentru 3, maxim 4 portii:

  • 4 cepe de dimensiune medie
  • o lingurita de zahar brun
  • vreo 3 de sare, din care vom folosi pana la finalul retetei
  • 2 cuburi de unt
  • putin ulei de masline, 2 linguri cred ca ajung
  • ~200 de ml de vin alb sec din care vom folosi pana la finalul retetei
  • un ardei iute, verde
  • 3 catei de usturoi
  • 2 sau chiar 3 legaturi de ceapa verde, dintr-aia proaspata de miroase misto cand o bagi in casa
  • ~300 de ml de apa rece
  • vreo 6 linguri de smantana lichida – eu n-aveam grasa, dar daca aveam, ar fi fost prima optiune
  • piper, boia iute, cimbru uscat

Cum facem:

Va spun de la inceput ca exista si varianta simpla, probabil: in putin ulei in care topim untul adaugam legumele tocate marunt, cand se patrund si isi schimba culoarea le mixam bine cu un blender, turnam smantana si presaram cu cimbru, pofta buna!

Eu revin la joaca mea cu transpiratul cepei.

Tocam ceapa in feliute, nu ne trebuie egale – va conta la inceput, dar cu putina atentie la alte detalii il putem omite pe acesta. Tocam restul de ingrediente cum ne pricepem, ideea e ca atunci cand dam drumul focului pe masa trebuie sa avem ceva cam ca in poza asta:

Asta vom folosi la inceput, ceapa, ardei, usturoi si iar ceapa, de orice altceva ne putem ocupa dupa.

Punem cea mai buna oala de inox pe cel mai mic foc pe care-l putem face la aragaz si adaugam imediat ceapa – aia alba. Fara nimic altceva, doar oala de inox rece, foc mic si ceapa. Si incepem sa amestecam in ceapa aia constant si meticulos, pentru ca de ea depinde reteta. Va parea multa la inceput, va veti gandi ca voi nu puteti manca atata ceapa, ca sunteti oameni de la oras, dar veti vedea ce frumos se va transforma in putina ceapa 🙂
Poate dura pana la 20 de minute. Aveti timp sa pregatiti o cana de vin si sa puneti un pahar si pentru voi, dar nu uitati sa amestecati in ceapa.

In tot timpul asta, ceapa se va lipi usor de margine, bucatile taiate mai subtire vor parea ca se ard, dar isi va si lasa niste sucuri pe-acolo, prin oala. Si o veti vedea lucind, aia e transpiratia cepei. Si n-am terminat.


Cand simtiti ca nu prea mai aveti ce stoarce din ea, adaugati zaharul si amestecati bine-bine, sa-i dati o tenta de caramelizare. Si-apoi, dupa inca vreo 3-4 minute, puneti jumatate din cantitatea de sare si amestecati din nou. Dupa toata povestea asta, veti vedea ca ceapa inca mai are resurse. Dar sunt pe final.
Mai lasati inca 2 minute si puneti un cub de unt. Am facut o poza urata, ca sa va arat cam cat inseamna asta.

Amestecam constant pana se va topi si untul, lucru care ne va ajuta sa si deglasam putin oala. Nu prea avem riscul de a arde untul, pentru ca focul e micut, nu? 🙂 Apoi punem si uleiul de masline, lasam inca un minut sa se incinga si el, dupa care s-a terminat joaca si trecem la lucruri serioase: punem in tigaie restul de legume pe care le lasam putin sa se inmoaie.
Ca sa facem o calire dintr-alea bunele, punem si cam o treime din cantitatea de vin din cana. Si, cu ocazia asta, facem si deglasarea cum trebuie. Putem mari putin focul, ne-am cam facut treaba cu el.

Lasam totul in oala pana nu mai simtim miros de alcool de la vin. Nu stiu, poate fi simplu, mirosim la inceput – va avea miros puternic, pregnant, te va lovi rau – si mai mirosim peste vreo 8 minute – se va fi domolit.

Acum avem oala deglasata, legumele sunt moi, e timpul sa trecem la facutul supei 🙂

Adaugam restul vinului si apa, punem un capac peste oala si marim focul.
Avem timp sa pregatim niste crutoane cu cimbru si putin ulei de masline, sa facem niste bacon – daca ne place – si sa punem smantana intr-un castronel.

Iarasi, dupa ce simtim ca din oala nu mai vine miros de alcool, o dam deoparte, o lasam catva timp sa rasufle – ca sa nu ne oparim cu ea, daca se intampla vreun accident nefericit, gen Mara – si incepem, cu o lingura, sa punem putin-putin din zeama in smantana si sa incorporam, sa le imprietenim cu forta, cum ar veni.
Cand avem o textura frumoasa in bolul cu smantana, cand simtim ca s-a acomodat cu temperatura ridicata a supei si ca nu vom mai avea nevoie de zeama, bagam mixerul in oala si facem o crema frumoasa, curgatoare. Amestecam cat de bine putem.
Punem si smantana, amestecam iarasi bine, 2 minute pe foc, punem cimbrul si restul de sare si piper si boia si tot ce ne mai place, dar n-as exagera cu nimic (in afara de cimbru).

Sa va jucati frumos in bucatarie!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *